What’cha gonna do, Katie?

Povestea e cam asta de aici. Basically, Iulian a găsit două mâţe abia fătate aruncate într-o pungă. Le-a dus la vet, apoi le-a adus la mine. De ieri seara am grijă de ele, dar n-o să mai pot face asta multa vreme. Eu nu prea sunt acasă, ele trebuie să mănânce des şi n-aş putea să am grijă de ele ca lumea. Plus că am alt motan care începe să se prindă ce se întâmplă pe moşia lui.

Aşadar, cine le poate lua (sau măcar pe una, dacă două e prea mult), mai trebuie să ştie următoarele chestii:

- sunt micuţe, dar pisicile se dezvoltă repede. Într-o săptămână vor avea ochi, după două săptămâni vor învăţa să se hrănească singure. Perioada mai grea e la început, după aia devin destul de independente.
- puteţi să le daţi fie lapte special pentru pisoi (dacă găsiţi), fie ce le dau eu, adică un amestec de lapte degresat+smântână+gălbenuş de ou+miere+zeamă de lămâie. Au învăţat din prima seară să mănânce din seringă, aşa că nu sunt probleme. Mănâncă mult, aşa că eu cred că sunt sănătoase.
- cum a zis şi Iulian, dacă nu puteţi să le ţineţi de tot, măcar până fac o lună, timp în care noi vom căuta stăpâni permanenţi pentru ele.
- sunt foarte simpatice şi, dacă le luaţi în mână, încep să sugă de degete. Probabil caută un sfârc.

O să pun şi poze cu ele mâine, când fac rost de un aparat foto. Sper să le găsim stăpâni curând. Dacă ştiţi persoane interesate, am aprecia mult dacă aţi transmite mesajul mai departe. Mulţumim mult and Miau!

La serviciu ni se stricase imprimanta. De fapt se stricase în două faze. În prima fază am fost noi proaste, în a doua, nu.

Prima dată, am remarcat că imprimanta nu mergea dimineaţa. Dar doar dimineaţa. Ni s-a părut ciudat, dar nu imposibil ca o imprimantă să aibă preferinţe pe momentele zilei, aşa că am chemat tipul de la IT (să-i zicem Gigi Mufă) şi i-am explicat, feminist: “Bă, Mufă, nu mai printează. Da’ doar dimineaţa. Nu ştim ce are. Ajutor!”, iar el s-a aşezat la computer, în timp ce noi stăteam cu mâinile în şold în jurul lui, făcându-ne că ne pricepem, totuşi, la ceva.

După un moment de linişte, Gigi Mufă se prinde. Şi ne întreabă, cu un rânjet care prevedea că făcusem noi o prostie şi vrea să ne facă de cacao: “Da’ celălalt computer e pornit?”. Noi: “Nu. Da’ noi îţi ziceam de imprimanta, nu de computer, mă…”. El: “Imprimanta e conectată la celălalt. Dacă nu e pornit, nu merge”. Deci nu era atât o problemă de “dimineaţă”, cât o problemă de “când vine şefa şi-l aprinde”.

Ei bine, a doua oară n-a mai fost aşa de bine pentru Gigi Mufă. Iar, ni s-a stricat imprimanta. L-am chemat. Primul lucru pe care l-am zis toate, în cor, când a intrat pe uşă, a fost: “E deschis şi celălaaaalt, daaa?”. Bun, şi-ncepe ele să se uite pe toate părţile. A smucit toate cablurile, a dezinstalat şi reinstalat imprimanta. A dat câteva telefoane pe la prieteni, să se sfătuiască. Nimic. A scanat pentru viruşi. Nimic. A reinstalat Windows. (!!!) A plimbat imprimanta în alt birou, să încerce la alt computer. Tot aia. Toate astea au durat cam 6-7 ore. Când, spre sfârşitul zilei, l-a întrebat un prieten la telefon, într-o doară: “Auzi… Da’ toner ai verificat dacă mai are?”.

N-avea. Am râs şi noi de el, a râs şi el de el. A fost genul ăla de mit urban de birou, cu tipu-de-la-IT-care-nu-baga-computeru-in-priză-şi-nu-ştie-de-ce-nu-merge. Numai că pe ăsta l-am trăit live. :))))

Eram în autobuz cu Iulian. Şi cu Americanu’ de la ProTV. Da’ asta nu contează. Deşi îmi venea să-i zic “Ce faci, americane, mergi cu 335-u’??”. :))))

Şi a început Iulian să-mi povestească despre noul caz de la OTV - Iliuţă, trimisul lui Dumnezeu. Se pare că Iliuţă primeşte telefoane în direct, după aia măzgăleşte ceva pe o foaie de hârtie şi prezice viitorul persoanei respective. Am remarcat că e foarte interesant că Dumnezeu a trimis un om pe pământ pe post de mama Omida, Americanu’ s-a uitat la mine şi a zâmbit, dar o doamnă din dreapta lui nu a apreciat gândirea mea şi ne-a explicat, calm, cum stă treaba:

- Iliuţă a fost în moarte clinică. De-aia ştie viitorul.

Am ajuns în staţie şi femeia a coborât dramatic. Şi Americanu’ la fel. De fapt, şi noi. :))

Vorbeam aseară cu Iulian despre freaks. El a scris aici despre ciudaţi gen femeia cu barbă, pitici şi alte alea, iar la sfârşit a lăsat un link cu Top 10 Sideshow Freaks. Şi de aici a început nebunia. :))))

Nu numai că sunt freaks de circ, dar au biografiile cele mai dubioase. :))

Locul 9, Lobster boy.

Lobster boy era alcoolic şi abuziv. L-a omorât pe logodnicul fiicei sale, dar n-a putut fi închis, pentru că nu s-a găsit niciun spaţiu care să-l poate “acomoda”. Ca urmare, familia sa a angajat un ucigaş plătit care i-a făcut felul.

Locul 8, “Two-Headed Nightingale”

Părinţii celor două surori mai aveau încă şapte copii. Imediat după naşterea siamezelor, mama lor le-a… vândut unui showman!!

Locul 7, Human Torso

De departe cel mai freaky, din punctul meu de vedere. Da, aşa arăta. Pe bune. Îl chema Prince Randian şi, chiar şi fără mâini sau picioare, putea să se bărbierească, să scrie, picteze sau ruleze ţigări. Vorbea 3 limbi străine, a fost căsătorit şi a avut patru copii. Era mare fan practical jokes şi farsa lui preferată era să se ascundă într-o cutiuţă, să aşteaptă să treacă cineva prin apropiere, şi apoi să urle.

Locul 6, Half-Boy

Partea ce mai interesantă la Half-Boy e că aşa s-a născut. Când era mic, părinţii îl puneau să întreţină musafirii urcându-se pe o cutie şi predicând împotriva berii şi diavolului.

Locul 5, General Tom Thumb

Unul dintre cei mai mici oameni din lume. La moartea sa măsura 102 cm. După un spectacol în faţa reginei Victoria, a fost atacat de pudelul ei. :)) Cu toate astea, Tom Thumb n-a fost nici pe aproape de recordul celui mai mic om din lume. Acesta avea 57 de centimetri şi a murit din cauza… fumatului!!

Locul 4, World’s Tallest Man

A murit la 22 de ani. Măsura 2,72 metri.

Locul 3, World’s Heaviest Man

Se pare că nu e chiar world’s heaviest man. Recordul, din câte am văzut eu, aparţine lui Carol Yager, din SUA. Cea mai mare greutate a sa a fost de 727 kilograme. Chiar dacă n-a fost confirmat medical, avem aceste detalii de la… prietenul ei de atunci. Aşadar, pentru momentele disperate în care nimeni nu ne vrea, trebuie să zicem “If she could do it, so can I”. :))

Locul 2, The Original Siamese Twins

Medicina din ziua de azi i-ar fi separat cu uşurinţă. Cu toate astea, gemenii au reuşit să aibă vieţi independente. S-au căsătorit şi au avut copii. Unul, zece, iar celălalt, doisprezece. La un moment dat, însă, soţiile lor s-au certat, aşa că şi-au construit case separate. Două-trei zile bărbaţii stăteau cu o nevastă, alte două-trei, cu cealaltă.

Locul 1, The Elephant Man

Din ce-am citit pe wikipedia, se pare că n-a dus-o aşa de rău ca în film, dar nu prea sunt fun facts în viaţa lui. Şi el a avut de-a face cu Regina Victoria (ceea ce ne face să ne punem întrebări. :D) şi toată viaţa a vrut să găsească o femeie oarbă care să nu fie scârbită de el şi să-l iubească

Ah, e un fun fact. Prin anii ‘80, s-a zvonit că Michael Jackson a vrut să-i cumpere scheletul. :))))

De obicei merg pe stradă cu ochii în jos. În general, asta e de rău. Trec des pe lângă oameni pe care-i cunosc şi pare că-i ignor. Într-o zi, când lucram la Evz, am ieşit din budă tot cu ochii în jos şi unul dintre senior editori m-a întrebat dacă mă uit în jos ca să văd dacă nu am făcut pe mine. :))))) Glumea… sper. Ei bine, azi s-a întâmplat altceva.

Veneam dinspre metrou şi am găsit pe jos o borsetă. Mă uit stânga, dreapta, nu era nimeni. O ridic, era plină de noroi şi destul de grea. Văd într-un buzunar un mobil şi îl scot, ca să încerc să sun pe cineva, să dau de proprietar. Mobilul era spart. Am tras un ochi în borsetă, era plină de acte. În jur, nimeni. Mă gândesc că e mai bine să o aduc acasă şi să caut o adresă sau un număr de contact. O ţin între două degete, să nu mă murdăresc, şi ajung în câteva minute acasă.

O desfac pe masa din bucătărie. Scot mobilul, buletinul (era un tip drăguţ :D) şi ceea ce pare o legitimaţie de serviciu. Pe care scrie “Poliţia română”. :)))))) Fuck, zic, mai bine o lăsam acolo. :)))) Găsesc acte de la maşină (un Hyunday, hihi) şi un portofel. Înăuntru, un milion de lei, două carduri şi… un post-it cu PIN-urile de la card. :))))) Well, mr policeman, ur stupid. :))

Am băgat cartela în telefonul meu şi imediat mă sună nevastă-sa (damn! :D). Tratăm repede, mă întâlnesc cu omu’ în 5 minute şi-i dau chestiile. Din păcate, era cu vreo 6-7 ani mai bătrân decât în poză. :))

Oricum, nu m-am simţit chiar atât de bine după fapta mea bună. Luasem borseta în ideea că o găseşte altcineva şi o goleşte. Dar cine să fie atât de cretin să fure de la un poliţist?

“So I took the shotgun off the wall and I fired two warning shots. Into his head.”

Tocmai am terminat de văzut Chicago şi scena aia în care cântă femeile în puşcărie şi povestesc de ce şi-au omorât bărbaţii m-a terminat. Adică I totally related to it. :))))

“And then he ran into my knife. He ran into my knife 10 times.”

Şi chiar îmi închipui că s-a întâmplat ca o femeie să vadă filmul ăsta şi să zică “Well, that’s reasonable!” şi să-l ciopârţească pe Gogu. Cel puţin asta-i senzaţia cu care m-a lăsat pe mine. :)))

Okay, mint puţin, am schiţa asta salvată de prin 2007. But I still relate.

…

În altă ordine de idei, acum câteva zile am văzut pe stradă o dubiţă pe care scria “intervenţii RATB”, care a tras repede pe dreapta şi din care au coborât doi bărbaţi, ca în filmele americane, şi au traversat strada în fugă. Uu, uu, intervenţie RATB, mi-am zis, să vedem unde e urgenţa! Un troleu a deviat, i-au căzut captatorii şi a lovit o bătrână şi câinele ei bolnav, un tramvai a alunecat de pe şine şi a intrat într-un maxi-taxi care transporta bolnavi de leucemie? What is iiiit?

Cei doi s-au oprit în faţa unui chioşc:
- Un Kent lung, vă rog.

…

Şi tot acum câteva zile cred că l-am văzut pe Gogu Kaizer în metrou şi m-am gândit să merg la el, să-l întreb dacă el e Nihasa, dar asculta muzică la căşti şi m-am intimidat. :))

…

Şi ca să fie un post super-lung care să-mi compenseze absenţa, vă mai zic că alaltăieri, deci vineri, 8 feb, eram în Căminul Leu B (cred) când a izbucnit un incendiu. Replica-cheie a evenimentului a aparţinut administratorului de cămin (sau şefului de cămin sau cum i-o zice), care striga “Nu mai aruncaţi cu apă, că se umflă parchetul!”. Mai multe despre incendiu, la eroul care a direcţionat maşinile de pompieri şi poliţie înspre cămin… Goriulian, the firefighter!.

EU: azi mi s-a intamplat ceva lame, wanna hear?
him: :))
him: ia zi
him: asculti frusciante?
him
EU: acu acu
EU: asa
EU: deci eram la iancului
EU: sa iau 335u’ spre casa
EU: si l-am vazut ca tocmai venea
EU: eu eram departe de statie
EU: era sambata, vin rar
EU: oh nu!
EU: asa ca m-am hotarat sa alerg dupa el
EU: si cum alergam eu
EU: am dat peste o portiune de gheata totala [pe care, desigur, n-am vazut-o, pt ca era intuneric]
EU: si… stii cum era in home alone, cand alunecau aia pe nush ce si cadeau direct pe spate si era foarte amuzant?
EU: deci a fost totalmente artistic!
EU: sunt sigura
EU: mai ales ca in 2 secunde m-am ridicat
EU: am continuat sa alerg, si am si prins autobuzul
him: si presupun k erai imbracata f classy
him: k asta e cel mai amuzant
him:
him: un barbat ponosit
him: nu e funny
him: dak cade
him: dar o femeie gatita
him: e bestiala!
him:
EU: aaa, desigur, eram cu blugii cei noi de la mango
EU:
EU: care au acum noroi pe cur

În timp ce alergam, mi-a căzut ceva din buzunarul paltonului. Aveam doar două chestii acolo: o bomboană Heidi veche de dinainte de Crăciun şi singurul meu ruj. Ghiciţi care a căzut.

…

Ieri, în staţia de RATB am călcat din greşeală pe picior un om în cârje. Apoi, am urcat în autobuz şi am călcat un bătrân.

…

Mi-am dat seama ieri că melodia aia cu “Doamne, ocroteşte-i pe români” are aceeaşi linie melodică cu “Mai întoarce, Doamne, roata”. :)))

ex:

“Prin restaurante, baruri, cafenele şi localuri,
Doamne ocroteşte-i pe români”

:)))))

Găsiţi articolul meu de participare în concurs la bloggeri.ro aici-şa. Dacă vă place, vă rog să-l votaţi.

Mulţumesc.

Am dat iar peste ceva cretin. :))))

E vorba despre un site, care se numeşte “grouphug”, şi pe care poţi să postezi anonim confesiuni de orice natură. Iar gândul că o să le citească cineva, de oriunde, s-ar putea să te facă să te simţi mai bine.

Idee bestială. Dar uitaţi ce confesiuni am găsit eu:

1. “sometimes, when i hug my girlfriend, i wipe my nose on her shirt”

2.”i look like a girl. everyone who doesn’t know me thinks i’m a girl, but i am actually of the male gender. i have also dated two boys at once for about two years. i’m such a terrible, girly boy.”

3. “I enjoy things being placed deep in my arsehole, like my brothers toothbrush”

4. “i just peed my pants”

5. “slap me in the ass and call me daddy” (whaaat??)

6. “Once I lost my tampon in my cooch and I called my then boyfriend to “hang out.” He thought he was getting lucky while he was fingering me, but I really was hoping he would find my tampon. He suddenly looked really confused and then pulled out my old tampon and I pretended to look emebarrassed. SUCKA!” (oh my god)

7. “one of my hands is bigger than the other and I’m really scared”

:)))))))

Aşadar, un mod bun de a petrece timpul este site-ul group hug.

Aseară, cât aşteptam să se prăjească cartofii, am prins 10 minute din “Schimb de mame”. Dacă nu ştiţi, e emisiunea aia în care două mame fac schimb de familii şi provoacă dezastru unde ajung.

Ei bine, scena pe care am prins-o era cu una dintre “mame”, care, doamnă fiind, ajunsese desigur la ţară. :)) Din câte am înţeles eu, tatăl avea ca muncă principală desecarea unei gropi de var din curte. Da, io asta am înţeles.

Cu toate astea, cei doi fii erau ca ăia ai lui Moromete, way beyond their father. Unul dintre ei voia sa fie hair-stylist. :)) Iar mama cea nouă a vrut să-l încurajeze, aşa că a organizat un hair session, experiment pe… fratele mai mare. :)))) Să vadă dacă băiatul are talent.

N-avea. L-a vopsit jumătate negru abanos şi i-a făcut o creastă blondă. Când s-a uitat bietul în oglindă a zis, desigur, “Aoleu, v-aţi bătut joc de mine!”. Fratele, speriat, a zis: “Ăăă… stai, că n-am terminat!” şi a început să tundă ce mai rămăsese, probabil ca să diminueze efectul. :))

Însă băiatul-future-Geta-Voinea nu a scăpat, pentru că mama s-a hotărât să-l vopsească şi pe el un pic, probabil ca să nu se simtă fratele său singurul papagal din casă. Aşa că i-a făcut faimoasa frizură gen minge de fotbal, cu pete blonde pe păr, din loc în loc, ca un dalamaţian. S-a arătat mulţumită de rezultat şi, la sfârşit, i-a pus cerceii ei (!!!) în urechi băiatului, spunându-i că i-i dă cadou.

Desigur, când a intrat tatăl în camera, bărbat dintr-o bucată, şi şi-a văzut fiul vopsit şi cu cercei, i-a zis molcom să-i scoată, că el are băiat, nu femeie.

:))))