Îmi place să mă uit la oameni. Când eram mică, stăteam foarte mult cu ochii în pământ, pentru că-mi era ruşine să mă uit în ochii cuiva, mi se părea că mă dezgolesc cumva. Cred că mi-a trecut frica asta treptat. Acum privesc aproape cu lăcomie, muşc din privirea celuilalt, nu-mi mut ochii din acelaşi punct decât atunci când restul lumii se înceţoşează. Acum nu mă mai dezgolesc când privesc, acum dezbrac personalităţi şi decojesc stări. Mi se întâmplă şi să sperii prin intensitatea asta aiurea. O prietenă pe care o ştiu de ani a început să se bâlbâie şi să se uite pe pereţi în timp ce-mi povestea ce făcuse la nush ce examen.
E o prostie probabil ce-am scris aici.
Mihai spus,
februarie 24, 2007 @ 2:31 pm
seek and yee shall find, stare and yee shall strip.
pentru mine postul tau se traduce printr-o linie de conversatie mai veche “I have a passion for people” si prin modul cum uit de fiecare data unde si de ce vreau sa ajung pentru ca ma scufund in priviri, pupile, freze, gaturi lungi, zambete, pasi grabiti, pasi lenesi, chef si nechef, aere si copilarii…
sterge ultima linie din post
Ina spus,
iunie 2, 2009 @ 11:39 am
nu stiu de ce ma regasesc in scrierile tale. cred ca imi amintesc de momentele in care faceam acelasi lucru. poate ar trebui sa ma apuc iar : )) question: esti “gemeni” ca zodie?
)