What’cha gonna do, Katie?

Dacă acu’ ceva vreme aveam dilema privitoare la ce poate să însemne mesajul “oprit flori” scris pe o pungă de plastic cu marker-ul, acum mi s-a năzărit altă întrebare.

Cineva a ajuns pe-acest blog căutând “flori care seamana pasarica”. Aceasta, după capşorul meu, poate însemna fie:

1. Flori-plante care seamănă cu organ sexual feminin.
2. Flori-plante care seamănă cu o pasăre mică.
3. Flori-plante care fac anumita activitate agricolă cu o/într-o păsărică-organ.
4. Persoană numită Flori care, în toată fiinţa ei, seamănă cu o păsărică-organ.
5. Posibilă greşeală de literă, a se înlocui “r” din flori cu “c”, ceea ce ar naşte cu totul alte controverse.

Îmi pare rău că nu ştiu dacă ediţia de anul trecut de la OC a născut cu opinteli atâtea discuţii, ca n-ar fi echipele de Doamne-ajută, că juriul căsca, că tinerii sunt cu lama-n vene la prezentări, că organizatorii-s de naşpa şi-aşa mai încolo.

Anul trecut n-am fost, anu’ ăsta da. Doar la preselecţii, că ne-or dat Get Out of OC Free Card. Noi ne-am asumat vina, aveam o campanie care părea făcută pe genunchi, deşi muncisem nopţi, muncisem zile, am venit obosiţi la preselecţii, după vreo 36 de ore de trezie, am mers în campanie pe principiul idiot “the more, the merrier” şi-am înghesuit de toate, vreo 6 print-uri diferite, vreo 5 idei de BTL, viral, online, spot tv, radio, de nu s-a mai înţeles nimic, mai ales că ne bâlbâiam şi visam la somn. Ah, şi minunatul spot TV… îl schimbasem la 6 AM în dimineaţa preselecţiilor, după ce ne-am dat seama că ăl vechi, la care ne opintisem atât timp, şi ieşise boboc, era imposibil de explicat fără storyboard, ce, desigur, nu făcusem.

Din punctul MEU de vedere, după frustrările de moment de-atunci, nu zic c-am avut juriu de naşpa şi nu zic că a fost pe la vreun board (de ce-i zicem board, şi nu comisie?) vreun juriu de naşpa. Am avut şi noi momentele noastre, imediat ce-am ieşit de colo, cu “Dom’le, da’ pe noi de ce nu ne-or fi întrebat nimic?” şi “Mă, da’ de ce-or fi avut toţi figurile alea inexpresive?”, dar, până la urmă, e tare, tare posibil să fi fost mult vina noastră. Eram toţi ciufuliţi, mototoliţi, nemâncaţi şi căzuţi nervos (eu), aşa că-s destul de sigură că mare lucru nu s-o priceput din ce-am avut noi acolo. Şi nici nu era ceva nemaivăzut, aşadar combinaţia a fost de naşpa.

Vizavi de prezentările din finală, am folosit aceeaşi expresie şi atunci, că dom’le, nu-i nimic nemaivăzut aici, n-am făcut ochii mari la nicio chestie, dar au fost multe chestii mişto şi care stăteau în picioare. Am stat cam departe de juriu, deci n-am auzit cum căscau şi n-am văzut cum jucau x şi 0 pe ceva documente oficiale de jurizare, dar din moment ce au fost prezentări în care părea mai toată sala că se gândeşte la ce să dea de mâncare la mâţă acasă, e de blamat juriul sau omul de pe scenă?

Da’ o credeaţi în stare de aşa ceva?, întreabă reporteriţa de la Acasă.

E vorba de aia, profesoara aia cu elevul, senzaţional Dan Diaconescu, aia de i s-a aruncat plodul de la balcon. Ziceţi voi, o credeaţi în stare de aşa ceva?

Bă, ăştia de vă uitaţi la aşa ceva şi de discutaţi despre prin ratb, ce s-a întâmplat? Vi s-a aburit vizorul de la uşă, aţi mutat centrul de interes pe chestia asta? Şi bă, jurnalişti de se agaţă de garduri în faţa liceului unde predă ea, arătaţi-mi şi mie interesul public din povestea asta, vă rog. M-aţi înnebunit cu Băsescu şi Andreea Pană, am priceput şi-am închis din ochi, acolo era ceva, dar aici de ce Dumnezeului tot trageţi?

Ca omu’ care merge la nunţi doar la restaurant, şi nu la Biserică, am fost la Olimpiade doar la Advertising, cu (aproape) toată echipa cu care fusesem la preselecţii.

Per total, pe lângă impresia “Aveam şi noi loc aici”, am văzut chestii foarte tari, am râs mult la Grupul de interese şi am văzut băieţi drăguţi la Ceai de Tei. Mi-a mai plăcut mult de Cvintete şi de Blue Plum. Mi-a părut tare, tare rău de Sir John O’Groat, pentru că, într-un fel, pe ei îi aşteptam cel mai tare, şi pentru echipă, şi pentru brief, pentru care noi, de-am fi fost în finală, am fi ucis.

După mine, podium cam aşa:
1. Ceai de tei
2. Cvintete
3. Grupul de interese.

Mă ‘nervează teribil când aud chestii gen “la Jurnalism la stat e cea mai mare mafie” - domnişoara Pyuric, de exemplu, sau “e pe pile, frate, nu te băga”. Vorbea Andressa anul trecut exact de chestia asta, se pare că pe vremea când a dat ea admiterea circulau aceleaşi zvonuri.

Io mă-ntreb de unde-s scoase. Sincer. De obicei vin pe filieră de oftică, gen “n-am intrat, da’ e pe pile, mamiiii”, dar cel mai rău mă scoate din sărite când aud că dom’le, io ştiu oameni care au făcut şi-au dres şi e doar pe meditaţii şi sunteţi nişte mafioţi toţi.

Băi, io am dat admitere, io am stat 2 ani în facultatea asta până acum şi io vă zic că nici de meditaţii n-aveţi, în principiu, nevoie, nu există să faci meditaţii cu profi de-aici şi să intri automat, ştiu o tipă care a făcut şi a picat, şi nu era proasta satului. Nu se dau Matizuri la admitere şi nici nu se intra pe brânză. Ce poate fi contestat e gradul de subiectivitate al examenului, pentru că io zic că mai intră şi lume care n-are treabă, dar deh, nu-i matematică.

În general, e o facultate cinstită, pe bune.

Chestii noi de la serviciu, adunate-ntr-o zi.

……

Articol măricel, în pagina mea preferată, nu zicem care, pagină importantă (nu prea, de fapt), articol despre… despre… Roabă! Şi nu roaba Domnului, şi nu roaba padişahului, ci ROABA, pur şi simplu. Articolul începea cu… definiţia roabei (este un vehicul care are două mânere etc), jur!, şi, spre sfârşit, apărea o comparaţie între roabă şi… căruţă! Ah, şi, clar, sub articol, era o poză cu o.. roabă.

……

Găsesc acelaşi articol în două pagini diferite. Mă duc la fătuca care venise ultima cu pagină şi-i zic să schimbe, că deh, suntem ziar serios, ne facem de râs. Pleacă, neconvinsă. Ies la o ţigară şi o văd în birou la redactorul-şef. Ea: “Da’ mi-a zis să schimb”. El: “Păi schimbă”. Ea: “Dar ce pun în loc?”. El: Nushtu, dragă, găseşti tu, hai.” Ea: “Unde să găsesc?”. El: “Nushtu, întreabă-l pe Ştefan.” Şi iese.

……

Şeful unei anumite secţii, mare baştan în ziar, a scris următorul nume de film: “Mary cea cu vino-n-coa“.

La noi, la corectură, e post liber. Vine mai acu’ ceva vreme o fătucă, mai prostuţă, aşa, după vorbă, după port. Îi dăm să facă ceva şi zice că mai vine ş-a doua zi. Se face a doua zi şi fătuca stătea la tehno, la un computer. O chemăm, face semn cum că se concentrează la ceva. Nu vine. Peste vreo oră, trec pe la tehno şi văd ce făcea ea la computer. Stătea pe e-jobs.

Înţelegeţi stupizenia?

……

Ieri am prins cea mai stupidă greşeală de până acu’ într-un articol. Zicea în titlu că “parlamentarii s-ar gardurile nush ce”.

……

Azi, la pagina făcută de departamentul Investigaţii (!!) zicea că un mafiot arab se ocupa cu comercializare de “stafide, orez şi stafide”. :))

……

Tot ieri nu ştiam să schimb o chestie şi m-am dus la redactoru-şef adjunct. Se uită pe pagină, cu deştu la cap, taie câteva cuvinte aiurea din propoziţie şi zice la mine “Lasă aşa, că s-o înţelege ceva pe-acolo. Hahaha!”. Şi pleacă.

În metrou, în faţa mea stătea un bărbat cu o plasă verde în mână, pe care scria “oprit flori” cu marker-ul.

Situaţii:

a. I-a lăsat nevastă-sa bilet dimineaţă cum că tre să oprească nişte flori din alea pe care le aveau pentru… ceva.
b. Avea o vecină pe nume Flori pe care trebuia s-o oprească de la… ceva.
c. A vrut să scrie iniţial ceva gen “oprit gaze”, dar a avut un moment de blackout şi-a scris “flori” din greşeală.
d. A auzit la OTV cum că florile vor ataca planeta şi şi-a lăsat bilet cum că trebuie să le oprească.

……

În acelaşi metrou, lângă mine era un bărbat care citea suplimentul TV de la “Libertatea”, pagina cu întrebări despre sex. Am ochit doar titlul: “Dacă fac sex, o să arăt mai bine?”.

În ce fel de lume am trăi dacă asta ar fi adevărat?

Mai nou, mai vechi [eu am aflat ieri], se-aude prin târguşor că a apărut un nenea care zice cum că dom’le, eu ştiu sigur că Băsescu ştia subectele la ixamen când o dat la facultate. Că cică a stat bietul Traian cu el în gazdă şi i-a povestit tot, tânăr şi naiv precum se afla. Şi cică pen’ că Băsescu biet era informator de la Securitate, de colo, de-aia a ştiut el tot, tot.

Mie, una, îmi suna a făcătură din topor. Adică bine, dom’le Adamescu [aşa îl cheamă pe nene pare-mi-se], a sărit conştiinţa civică în ‘mneata tocma’ acum? Adică de câtă vreme Băsescu ne încântă vieţile, tu abia acuma te-ai gândit să dai totul în vileag, mişelul să cadă! Adică ce, aşteptai moment? Adică câtă vreme ăsta a fost ministru, şi primar, şi preşedinte… ai tăcut mâlc şi-acu’ ţi s-a trezit de scandal?

Băi, luminaţi-mă, în ce context e povestea asta credibilă?

Cu un coleg, pe bulevard. El se uita după corcoduşe prin toţi copacii, salcâmi, peri, meri, boscheţi, arbuşti, viţă-de-vie…

Zic: Auzi, da’ tu crezi că toţi copacii fac corcoduşe?
Zice: (serios) Eu cred că toţi copacii fac CEVA.