The shopping equivalent of a lobotomy

Eram azi cu o prietenă la cumpărături. Am ajuns în faţa unui stand Avon şi ea şi-a adus aminte că o rugase prietenul ei să-i ia un anume gel de duş. Doar că nu ştia care. Cum Avon are multe-multe feluri de geluri de duş, s-a hotărât să-l sune.

- Alo, puiu, ce gel de duş e ăla pe care-l voiai tu?
- Aaa, păi nu ştiu cum se cheamă. De la Avon!
- Bine, dar ce culoare măcar…
- Habar n-am.
- A ce mirosea?
- Nu ştiu.
- Păi şi eu de unde să ştiu ce să-ţi iau?
- Păi puiu, era aşa, răcoritor. Cum îl dădeai pe piele, simţeai aşa o răcoare!

))))))))))

Nick and Nora, Sid and Nancy

Râdea şi scutura din cap şi eu stăteam cu mâna pe clanţă, uşa deschisă. Nu ştiam dacă mai intră sau pleacă, el ştia, dar stătea, în ciudă, iar mie mi-era frică, orice ar fi făcut. In or out? Mi-a zis că să nu uit niciodată, că, din păcate, orice s-ar întâmpla pe lumea asta, eu doar pe el îl am aproape şi-a plecat după ce-a mai râs un pic. Am închis uşa, m-am repezit în cameră şi n-am ştiut ce să fac. Am fumat lângă geam şi de data aia n-am plâns. Mi-am pus o rochie pe mine, am luat pantofii şi-am plecat după el, era cam tot ce puteam să fac, chiar tot, nu puteam să mă las altfel. Autobuzele nu mai mergeau şi ştiam că o luase pe jos, înspre casă. Am mers repede, îmi întindeam gâtul după el şi-l vedeam în bărbaţi şi călugăriţe, dar era clar că nu-l prind din urmă, aşa că am început să alerg, până când m-am împiedicat de pantofi şi i-am scos şi-am alergat în picioarele goale până mi-am dat seama că nu e acolo, l-aş fi găsit de mult, şi-atunci da, da, am plâns şi nu mă iert. Până acasă, cu pantofii încă în mână, în vreme ce el fusese în spatele blocului meu tot acest timp, în care bea cu băieţii, iar eu m-am lipit de uşa liftului şi m-am calmat, deşi n-ar fi trebuit.

“Paris fără P înseamnă moştenitoare”, zice

Veche sau nouă vestea, eu nu ştiam că Paris Hilton scrisese carte autobiografică. Volumul se cheamă “Confesiunile unei moştenitoare” şi, genial, într-un capitol al cărţii, Paris dă câteva instrucţiuni pentru a fi moştenitoare (!!).

Dintre ele, cea mai tare mi s-a părut: “Mănâncă numai mâncare tip fast-food, pentru că a fi moştenitoare înseamnă să fii la extreme”.

Restul, în Evenimentul Zilei, într-un articol despre celebrităţi şi autobiografiile lor.

Katie on buc-looks

Pe iubitul nostru site de fashion, am apărut cu mărgele roşii.
aici click click.

Ce tare e la Sziget! Cât de tare? Arată cu degetu’!

Hainele începuseră să putrezească de la umezeală, pentru că plouase de două zile. Nu mai aveam chef de duş şi am impresia că începusem să mirosim puţin. Am afumat cortul şi-am băut pe gratis de la nemţi şi unguri. Şi asta între Mando Diao şi Manu Chao care rimează.

Fără hartă am ajuns foarte bine. Am mers din Vâlcea drept-drept până-n Budapesta, literalmente aproape, şi, când ne-am oprit să cerem directions, eram la 5 minute de insulă. Deşi site-ul zice că n-ai voie să intri mai devreme de ora 12.00, ziua 0, noi eram acolo noaptea, în ziua -1, şi-am intrat, şi-am găsit greuţ şi loc bun de pus cortul, pentru că deja se adunase lumea. Am nimerit lângă nişte belgieni care aveau să se extazieze de fiecare dată când ne vedeau: “Aaahh, les roumains!!”.

În prima zi de concerte, ne-am dus la primul-primul de pe Main Stage, deşi nu ştiam cine sunt. Nitzer Ebb. Am râs puţintel de solistul-gay-cu-mâna-în-pantaloni, nu ne-a plăcut, dar eram hyped up, pentru că urma Mando Diao, pentru mine, cam pe locul 1 la most expected. Au fost foarte buni, au cântat de pe noul album destul, eu nu prea îl ştiam, dar am nodded along. Am auzit Long Before Rock’n'roll, God Knows, Sweet Ride, dar am fost lipsiţi, din păcate, de Motown Blood şi Mr. Moon. Pe seară, la Manu Chao, dispăruseră ţigările normale din jurul nostru şi-am ameţit de la fum rău, aşa că nici măcar foarte atentă n-am fost. Am auzit că a fost bine şi două pene de curent, care l-au întrerupt. La Unkle încă nu mă simţeam bine, aşa că i-am auzit din afara scenei WAN2, şi nici Yonderboi nu am prins, decât vreo 20 de minute din care, iar, nu am înţeles mare lucru.

Într-a doua zi, am lenevit şi am ratat Gentleman, spre oroarea belgienilor, care s-au isterizat, dar am fost în faţă bine la The Good, The Bad and the Queen. Britanici şi-n şosete, mi-au plăcut mai mult decât îmi plăcuseră până atunci, din Winamp şi ne-am hlizit la chitaristul dement lead-singer-wannabe, tare bun. Spre final, mulţimea se agita, pentru că urmau Chemical Brothers sau concertul-la-care-am-crezut-că-mor. Şi nu de bine, pentru că nu-s fan deloc, deşi show-ul a fost foarte bun. Dar eram încă în faţă, rămaşi de la The Good, The Bad and the Queen, şi era haos. Coate, glezne, pupile, hey, boy, hey, girl, claustrofobie. Am stat tot concertul, deşi voiam să ies de câteva ori, dar singură n-aş fi putut probabil.

Ziua 3 şi Gogol Bordello, cu praf sărit de pe jos de dans. Ne-au ţinut în priza ora şi ceva ce-au cântat, am auzit Start Wearing Purple şi parcă Wonderlust King, din câte ştiam, am luat albume abia acasă. La Laurent Garnier, am stat pe jos şi n-am fost atenţi, scuze Ana. Pink n-a fost chiar aşa de rău, voce bună are, melodii proaste, din păcate. Ne-am aşezat fix în spatele unui punker, să vedem cum se manifestă. Se zbânţuia gay, desigur. Iulian a fugit la Skinny Puppy, şi eu cu Andu am rămas la Madness. Chiar în seara aia, după concert, vorbeam cu un englez şi i-am spus că mi s-a părut că aduc a Modern Talking. N-a fost foarte fericit de comparaţie şi mi-a zis că e o formaţie foarte mare la ei şi că-s mândri că au apărut la Sziget, deşi şi uimiţi, pentru că nu e “genul lor de eveniment”. Nu mi s-au părut în niciun fel, nici n-am stat la tot. Un fel de disco-house-groovy-ska-thing de zbenguit. Ne-am reîntâlnit la Cassius cu Iulian, unde eu eram obosită şi am stat, emo, pe jos, cu rucsacul cu chestii în braţe.

În ziua 4 a plouat mult şi ne-am trezit târziu, după băute cu necunoscuţi şi lambade cu nemţi. N-am mai fost la The Rakes şi The Hives, pe care îi aşteptam destul de mult, şi-am ajuns abia la Nine Inch Nails, cu Iulian care-şi rodea unghiile şi eu cu Andu blazaţi de vreme. El s-a dus în faţă, de unde s-a întors, la sfârşit, zgâriat şi pocnit, noi am fost chill în spate, de unde am şi plecat destul de devreme. Nici chiar genul meu, ştiu că pângăresc, dar m-am plictisit niţel. În schimb, ne-am dus la cumpărături până la Hooverphonic şi mi-am luat o geantă second hand frumoasă ieftin. Am ajuns la WAN2, scena naşpa din cort, unde n-am văzut mare lucru la Hooverphonic, eram cam departe, dar am auzit destul. Au cântat Jackie Cane, The World Is Mine, Vinegar and Salt, Mad About You, piese noi şi altele. După ce au terminat concertul, publicul i-a chemat înapoi de trei ori şi era prima dată când vedeam aşa ceva. După al treilea calup de bis-uri, am plecat în ploaie, poate au mai urmat.

Într-a cincea zi, băieţii au fost naşpa şi-au preferat shopping în loc de Razorlight şi-am fost şi eu naşpa şi sociopată şi nu m-am dus singură, cum ar fi trebuit. În loc, am cumpărat cercei cu pepene şi pălărioară de pai pentru copii, pentru mine. Seara, am nimerit la Sinead O’Connor, care ne-a lăsat destul de reci, a rămas în fix acelaşi loc pe scenă melodii întregi, nu s-a jucat deloc cu publicul, numai vocea genială ce ne-a ţinut acolo. La Faithless, eu şi Iulian am fost naşpa şi-am plecat, de oboseală, după God is a DJ şi Insomnia. Ştiu că deja pare că am ratat toate concertele mişto sau am rămas rece la restul, probabil e varianta adevărata. )

Zi slabă a şasea, voiam la !!!, dar iar am fost la cumpărături iar, să-şi ia băieţii chestii, io terminasem, pe cuvânt. ) La Tool ne-am rătăcit unii de alţii şi iar n-am stat foarte mult, eu cu Andu, iarăşi, nu-i genul meu, scuze Roxa, nu-mi face păpuşică voodoo.

În ultima zi, iar s-au dus planurile de concerte, eram obosiţi şi Iulian mai voia să-şi cumpere cămăşi. ) Chris Cornell anulase, că-l durea-n gât şi-am aşteptat The Killers, care-au fost devansaţi, iar noi n-am ştiut. Am ajuns cu 20 de minute mai târziu, dar am apucat să auzim tot ce era mişto, Somebody told me, Smile like you mean it, Mr. Brightside, Bones, When you were young şi alte câteva. Mi s-a părut că solistul nu s-a auzit foarte bine şi chiar că-l lăsa vocea la un moment dat, dar a fost foarte tare să aud asemenea melodii live, deşi de văzut mare lucru n-am apucat, eram departe şi-n spate de oameni înalţi.

După ce-am strâns cortul, a doua zi, am descoperit că eu dormisem all along pe o piatră, că a răsărit iarba de la umezeală şi că am reuşit să murdărim cortul de ciocolată, aia reală şi dulce. Am făcut drumul înapoi dintr-o bucată, iar drept-drept până-n Vâlcea, l-am ţinut pe Andu treaz cu small talk şi-am dormit strâmb în spate, cu pălărioara de pai de copii în cap.

Şi la anul, chiar de-or fi în line-up Animal X, Paris Hilton şi formaţia de hip-hop creştin Pocăiţii, tot o să mă duc şi-o să-ncerc să-mi ţin brăţara asta pe mână până la anul, deşi s-ar putea să mă-nţepe în două-trei zile şi-o s-o tai.

Sziget got katie

What he said.

Ţin totuşi să diferenţiez gorila de katie. Io merg pentru Mando Diao, The Killers, Razorlight, The Good, The Bad & The Queen, The Hives, The Rakes blabla.

Ne-ntoarcem pe 17. Dacă reuşim să bloguim de acolo, vom.

Sores and Boils Avenue

Sookie: Oh, this is so exciting! It’s just like Spanish class in high school, when we got our Spanish names and I was excited to see which was mine.
Lorelai: Oh, and what did you get?
Sookie: I got Sookia! Well, I’m not really sure it’s a name. I think they just took Sookie and added an “a” at the end…

Când eram în I-IV, făceam multă engleză ilegal. Adică noi eram clasă de franceză, da’ învăţătoarea făcea engleză la orele de sport, de muzică, de matematică, în pauze, peste tot. Nu treceam mai departe de dog, house, bush (care m-a amuzat foarte tare, auzi, mamă, pe preşedintele ăla îl cheamă tufiş haha), dar era distractiv. Cel mai tare era la început de an şcolar, când ne alegeam numele englezeşti. Io am fost perfect previzibilă la început şi-am ales “ally”, de care, desigur, m-am plictisit repede. Am mai trecut prin nişte variante cu “y” la sfârşit, gen “Sandy”, “Mandy”, deşi regula era că alegi un nume şi rămâi cu el, dar vai decisions, decisions. Numele le scriam pe o foaie A4, pe care o îndoiam cu precizie şi o puneam pe bancă, să ne strige învăţătoarea corect. Nehotărâtă, ajunsesem să-mi schimb hârtiile alea în fiecare oră de engleză inopinată.

Dar cum ulciorul merge de dăţi numărate la apă, într-o zi mi s-a înfundat. Găsisem nouă pasiune pentru numele “Lucy” şi-am hotărât că ăsta e de păstrat. L-am caligrafiat pe hârtie ş-am expus-o mândră pe bancă. Dar învăţătoarea, sătulă de atâta libertinaj din partea mea, după ce că nu purtam nici bentiţă, ha, a făcut un gest demn de ceva film gen Terminator. A venit la banca mea, s-a uitat pe hârtiuţă, a luat-o în mână, a mototolit-o, m-a privit în ochi şi mi-a zis, rece: “I have no Lucy in my classroom!”.

Of course, I had to see a therapist long after that.

Punga is the new Birkin bag

Dude: frate
Dude: deci pm
Dude: tre sa iti pov o faza
EU: uu, faza
Dude: acuma dupa ce m-am tuns
Dude: si nu ajunsesem acasa k sa ma deprim
Dude:
Dude: am fost la prosper acolo
Dude: sa fac “shopping”
Dude: )
Dude: si am luat 2 cutii de lapte
Dude: un pachet de biscuiti
Dude: sticksuri
Dude: pasta de dinti
Dude: sapun
Dude: si un snickers
Dude: si……..
Dude: BATERII!
Dude: la care nu m-am uitat la pretz
Dude: in fine….
Dude: si la un mom dat am ajuns la raionul de “semintze and shit”
Dude: si m-am uitat la un mix d-ala pizdos
Dude: cu migdale
Dude: stafide
Dude: pm, etc, d-ala scump
Dude: era 120 de mii in pm
Dude: 200 de grame
Dude:
Dude: si am stat vreo 5 minute acolo
Dude: sa ma gandesc dak il iau sau nu
Dude: si am ajuns spre iesire
Dude: unde am vazut alte sortimente de kkturi d-astea
Dude: am stat 5 min m-am uitat la ele,
Dude: am cantarit situatia
Dude: si am dus kktul ala la loc
Dude: si m-am intors la astea
Dude: dar mi-am dat sema k astea erau 140 de mii!
Dude: 250 de gr
Dude: si am zis k imi bag pula
Dude: k nu dau atat
Dude: dar mi-era atat de pofta…
Dude: si m-am intors la prima punga
Dude: aia de 120 in PM!
Dude: si inainte sa o iau irasi am stat p ganduri
Dude: dak s o iau sau nu
Dude: iar la casa…..
Dude:
Dude: deci pm
Dude: asta e faza de faza!
Dude: aveam 750 de mii la mine!!!
Dude: si ma costau 760!!!!!!!!!!!!!!!
Dude: doar cacaturile astea!
Dude: am ramas socat…
Dude:
Dude: m-am facut de ras acolo
Dude: a oprit aia coada pt mine
Dude: si am dat PUNGA inapoi…
Dude: punga cu mixul “exotic”
Dude:
Dude: deci pm…
EU: erm erm
Dude: tu stii cat am meditat la kktul asta?
EU: hey, asa mi s-a intamplat si mie cand am printat dosarul pt TCI si am ramas datoare cu 1.500 de lei la ala de la printer
EU:
EU: si acum te gandesti la punga, nu?
Dude: nu numai la punga
Dude: s-au nascut o gramada de intrebari de la punga aia in pm!
EU: de genul “de ce trebuie sa dau eu inapoi chestii la supermarket pentru ca n-am destui bani?”
Dude: daaaaaaaa
EU: ca pe ideea asta am avut si eu o criza azi dimineata
EU: deci i can totally relate )
Dude: sau de genul… cand pm o sa imi permit orice vreau intr-un CACAT de supermarket???
EU: da, stiu
EU: deci stai sa-ti zic si faza mea de azi!
EU: daca vrei
Dude: sau de genul… de ce pula mea am idei atat de fixe? cu PUNGA aia ordinara?
Dude: sau de genul “e un semn de la Dumnezeu”
Dude: sau de la destin
Dude: o chestie
Dude: o festa
Dude: a destinului
Dude:
Dude: p bune
Dude: deci am dat-o in paranoia d-asta
Dude: in pm
EU: da, aici cred ca te-ai dus cam departe )
EU:: hai sa-ti zic faza mea chiar daca nu ti-ai exprimat dorinta in acest sens
EU: deci
Dude: )
EU: azi dimineata dau sa plec la ziar
Dude: zi
Dude:
EU: imi trebuia cartela de metrou si mai voiam o baterie [:D omg ] pentru mp3 player
EU: cartela 2 ron, baterie 1 ron
EU: ma uit la bani
EU: aveam doar 2 ron
EU: in monede
EU: inclusiv d-alea de 0.5 ron
EU: sun mama
Dude: 1 RON????
Dude: 1 RON o baterie??????????/
EU: da, de-aia de te tine 2 ore )
Dude: FUCK YOU!!!!!!!!
EU: ho ma
Dude: scuze
EU: sa-ti zic
Dude: )
EU: )
EU: asa
Dude: nervous brakdown
Dude:
EU: breakdown
EU: asa
EU: sun mama pentru ajutor
EU: mama: ma, io am 10.000 la mine, da-mi trebuie
EU: eu: aoleu, suntem o familie de homeless, n-avem nici 10.000 to spare, omg
EU: bine, varianta reala e ca nu aveam marunt, dar am fost mai dramatica
Dude: )
EU: am stat si am calculat
EU: aveam o calatorie pe cartela
EU: si am gandit ca o folosesc pe aia la dus, cumpar baterie de 10.000 si la intors merg cu ratbu’
EU: si raman si cu 10.000
Dude: )
EU: totul a mers according to plan
Dude: ce combinatzie!
Dude: )
EU: pana cand am plecat de la ziar, obosita, si mi-am bagat pula
EU: si am schimbat bani
EU: mi-am cumparat cartela, niste chips-uri si o cola
EU:
Dude: (
EU: ce, ma?
EU: that wuz supposed to be funny
EU:
Dude: mi-am amintit de punga meaaaaa
Dude: (((((((((((
EU: )))))))
EU: baby, iti cumpar duminica punga
EU: vreeei?
Dude: nu frate!
Dude: e 120 de mii in PM!
Dude:: (
Dude: 200 de grame de kkt
EU: bine, atunci considera punga asta ca un simbol
EU: si atunci cand vei fi complet realizat, vei putea sa-ti cumperi PUNGA
EU: si vei fi fericit
EU: si toata viata
EU: sa tinzi spre PUNGA
Dude: ))))))))))))))))))
EU: eee?
Dude: that was funny
Dude: )
EU: )
EU: as putea sa pun discutia asta pe blog, in loc de un actual post
EU: ca mi-e lene
Dude: )
Dude: pm… vezi sa nu ma faci f tare de ras
Dude: mai editeaz-o si tu
Dude: dar da
Dude: poti sa o pui