Nick and Nora, Sid and Nancy

Râdea şi scutura din cap şi eu stăteam cu mâna pe clanţă, uşa deschisă. Nu ştiam dacă mai intră sau pleacă, el ştia, dar stătea, în ciudă, iar mie mi-era frică, orice ar fi făcut. In or out? Mi-a zis că să nu uit niciodată, că, din păcate, orice s-ar întâmpla pe lumea asta, eu doar pe el îl am aproape şi-a plecat după ce-a mai râs un pic. Am închis uşa, m-am repezit în cameră şi n-am ştiut ce să fac. Am fumat lângă geam şi de data aia n-am plâns. Mi-am pus o rochie pe mine, am luat pantofii şi-am plecat după el, era cam tot ce puteam să fac, chiar tot, nu puteam să mă las altfel. Autobuzele nu mai mergeau şi ştiam că o luase pe jos, înspre casă. Am mers repede, îmi întindeam gâtul după el şi-l vedeam în bărbaţi şi călugăriţe, dar era clar că nu-l prind din urmă, aşa că am început să alerg, până când m-am împiedicat de pantofi şi i-am scos şi-am alergat în picioarele goale până mi-am dat seama că nu e acolo, l-aş fi găsit de mult, şi-atunci da, da, am plâns şi nu mă iert. Până acasă, cu pantofii încă în mână, în vreme ce el fusese în spatele blocului meu tot acest timp, în care bea cu băieţii, iar eu m-am lipit de uşa liftului şi m-am calmat, deşi n-ar fi trebuit.