What’cha gonna do, Katie?

Azi am făcut o prostie la serviciu.

Aşteptam nişte articole despre Mungiu şi mă plictiseam puţin. Am început să mă uit pe nişte poze din computer, făcute de fete prin birou şi, din click în click, am ajuns într-un folder în care era o aplicaţie care se numea “iluzie optică”. Am crezut că este, într-adevăr, o iluzie optică. Câtă naivitate!!

Am dat dublu click şi, când nu s-a întâmplat nimic, am ştiut că e ceva în neregulă, dar nu se manifesta nimic. Ceea ce eu nu ştiam era că activasem un program care făcea ca tot ce tastez eu pe Yahoo Messenger să se transforme în chestii porcoase.
Am descoperit chestia asta atunci când mama m-a întrebat, pe mess, dacă mai stau mult. Am tastat “nu cred, mai am putine pagini”, dar pe fereastra de pe mess a apărut “vreau să ţi-o sug.” M-am panicat şi am dat Sign Out! Am respirat adânc şi am intrat din nou. Aveam un offline sincer şi naiv de la mama: “ce să-mi sugi?”. :))))

Apoi, am testat toate replicile. Erau de la clarele “vreau să mă f*ţi în c*r”, către altele, mai subtile, precum “mai scrie o dată, că văd în ceaţă” (wtf?).

Problema e că mâine mă duc la serviciu şi trebuie să rezolv problema cumva. Deocamdată, am următoarele variante:

1. Intru mâine pe mess, tastez ceva într-o fereastră şi zic cu voce tare, teatral: “O, Doamne, ce este porcăria aceasta?!” şi după aia mă rog de cineva să rezolve şi mă jur că era totul bine când am plecat de cu seară.
2. Ignor problema mâine şi o las pe colegă să descopere chestia când se loghează pe mess şi să zică ea “O, Doamne, ce este porcăria aceasta?!”.
3. Umplu computer-ul de viruşi, îl stric iremediabil, astfel încât problema la mess să nu mai fie sesizabilă şi mai important să fie că iese fum albastru, dens de sub carcasă.
4. Le spun mâine, conversaţional, că am o boală psihică specială, de fiecare dată când sunt criticată mă dau cu capul de perete de 17 ori şi după aia fug dezbrăcată în jurul unui bărbat virgin cu păr facial.

heeeelp

Update: Problema s-a rezolvat în modul cel mai plictisitor cu putinţă. De la sine.
Totuşi, doresc să aduc mulţumiri suportului tehnic:

Iulian (”nu mai plange ca te plesnesc! potarnike ce esti! (…) pm deci… nu numai k te dau afara, dar te pun sa le platesti pagube pt toata reteaua! de fapt o sa piarda numaru de maine si o sa trebuiasca sa acoperi tiraju”)
Adi (”mai, ai putea f bine sa ignori asta.. dar sa nu mai intrii deloc pe mess :D”)
Bug (cu chestii tehnice specifice, apoi “yup, ‘course… daca ma injuri inseamna k n-ai reusit sa scoti ala” :D)
Oana (”well… you might say you were going for the .doc file right next to the iluzie optica… and someone pushed you!”)

De când m-am angajat la Mama Dracu’, la alt ziar, de data asta unul care se găseşte pe tarabe şi pe care oamenii îl recunosc şi fac “ooo, pe bune, acolo?”, mi se întâmplă des să păţesc chestii pe drum, pentru că plec târziu, noaptea de acolo şi cartierul e dubios.

Acum vreo două zile, eram în tramvai, cu căştile pe urechi. În faţa mea se aşază un ţigan, se întoarce spre mine şi zice ceva. Nu aud, insistă şi începe să se frece pe obraz. Zic wtf. Totuşi, mă gândesc să-i acord the benefit of the doubt, poate vrea să mă întrebe cât e ceasul in sign language, scot o cască.

“Auzi, dragă, ţi s-a întins puţin rujul, ia vezi, de te şterge.”, zice, serios, în timp ce se freca pe obrazul stâng.

Fac aceeaşi chestie, e încurcat.

“Ah, nu, dincolo, am greşit eu.”

Şterg, bag casca la loc. Se întoarce cu spatele. Peste o staţie, se întoarce la loc.

“Auzi, ce asculţi acolo?” (scot casca) “Ce asculţi acolo te întrebam. Îmi dai şi mie să ascult, te rog?”.

Întind o cască. Ascultă, concentrat, după aia ridică ochii, glorios, spre mine:

“Aaa, asta-i grecească, nu?”

Zâmbesc, “Nu. E Manu Chao.”

Dă semne de recunoaştere “A, manucia ăla, da.”

Ajunge la staţia lui, îmi întinde casca la loc, coboară şi, în faţa geamului, îmi arată thumbs up.

…

Aproape ca atunci când alt ţigan s-a aşezat lângă mine în autobuz şi a început să citească din “Introducere în sistemul mass-media” alături de mine, vreo trei staţii. :))

Aseară, cântam colinde cu Iulian. Ne-am dat seama că primul colind care vine în mintea tuturor e “O, brad frumos”, şi nu “Jingle Bells”, după aia am zis-o pe aia cu “O, ce veste minunată”, “Domn, domn, să-nălţăm” şi-am rămas în pană de colinde româneşti.

După cinci minute de linişte gânditoare, Iulian începe să cânte, absolut sincer şi bucuros că a găsit colind nou:

“Trei păstoriii cunosc pe lumeeee”
:))))))))

Update: Okay, am impresia că nu se prinde nimeni. :)) Colindul cu trei păstori începe cu “trei păstori se întâlniră”, aia cu “cunosc pe lume” începe cu “trei culori” şi era imn.

E o emisiune pe Euforia, îi zice “Te cuceresc cu un cadou” sau aşa ceva. Ideea e că sunt o pupăză şi doi fraieri, respectiv un fraier şi două pupeze în partea a doua, şi alea două îi caută prin casă lu’ ăla şi dup-aia îi cumpără un cadou şi ăla şi-o alege pe-aia mai bună.

M-am uitat 10 minute, chiar acu’, şi nu mai ştiam pe ce colţ de ziar să notez replici, că aşa oameni proşti de mult n-am mai nimerit.

Locul 10:
Una dintre pupeze căuta în dulap la om şi dă peste trei costume. Inteligentă, zice: “Dacă are costum, înseamnă că lucrează… ăăă… are o meserie, un job, ceva.”

Locul 9:
În filmuleţul de prezentare, un tip zice: “Tocmai am venit de la mare şi m-am cam cojit (ne arată braţele, apoi spatele), da’ nu contează…”

Locul 8:
Cealaltă pupăză găseşte sertarul de medicamente, unde era o aspirină şi nişte vitamine.
“Cam puţine pastile! Dacă-şi dă duhul vreodată şi dacă moare, n-o să aibă nicio pastilă să ia!”

Locul 7 pentru Cea Mai Practică Pupăză:
Găseşte pe o masă un mosor de aţă.
“Aţă! Coase! Poate-mi coase şi mie blugii ăştia!” (şi arată spre blugii scămoşaţi la tiv)

Locul 6 pentru Best Use of Wooden Tongue:
După ce termină de căutat în casă, pupăza 1 concluzionează, la cameră:
“Îmi place ordinea, îmi place ceea ce are în cameră şi consider că e foarte important acest lucru şi descopăr că acestui băiat… îi place ordinea!”

Locul 5 pentru perspicacitate:
“Probabil fumează, după câte brichete are!”

Locul 4
De data asta, un tip era ăl de căuta. Găseşte în cameră nişte jucării de pluş.
“Vedem jucării, înseamnă că e copil.
(tipa, privind imaginile, împreuna cu prezentatoarea) “Mi-a zis că-s copil! Mă jigneşte!”
(prezentatoarea, arţăgoasă) “Hai, dragă, termină, că toţi am fost copii!”

Locul 3
Tot în casa fetei, un fraier ia o geantă şi o aruncă pe jos.
(prezentatoarea, serioasă) “Doamne! Sper că n-ai ouă acolo sau ceva!”

Locul 2
Celălalt fraier găseşte în dulapul tipei nişte chiloţei galbeni, cu puf pe ei.
“Ăştia-s de răţuşcă, cred.”

Locul 1 pentru Maximă Sinceritate
Tipul găseşte o pereche de chiloţei şi nu ştie ce sunt. Crede că e un sutien. Dar ceva parcă nu se potrivea…
(se scarpină în cap, serios) “Ăştia-s pentru un sân mai mare şi unu’ mai mic, ce dracu’?”

peste 5 minute, după ce-l învârte pe toate părţile…
se prinde.
…