What’cha gonna do, Katie?

La serviciu ni se stricase imprimanta. De fapt se stricase în două faze. În prima fază am fost noi proaste, în a doua, nu.

Prima dată, am remarcat că imprimanta nu mergea dimineaţa. Dar doar dimineaţa. Ni s-a părut ciudat, dar nu imposibil ca o imprimantă să aibă preferinţe pe momentele zilei, aşa că am chemat tipul de la IT (să-i zicem Gigi Mufă) şi i-am explicat, feminist: “Bă, Mufă, nu mai printează. Da’ doar dimineaţa. Nu ştim ce are. Ajutor!”, iar el s-a aşezat la computer, în timp ce noi stăteam cu mâinile în şold în jurul lui, făcându-ne că ne pricepem, totuşi, la ceva.

După un moment de linişte, Gigi Mufă se prinde. Şi ne întreabă, cu un rânjet care prevedea că făcusem noi o prostie şi vrea să ne facă de cacao: “Da’ celălalt computer e pornit?”. Noi: “Nu. Da’ noi îţi ziceam de imprimanta, nu de computer, mă…”. El: “Imprimanta e conectată la celălalt. Dacă nu e pornit, nu merge”. Deci nu era atât o problemă de “dimineaţă”, cât o problemă de “când vine şefa şi-l aprinde”.

Ei bine, a doua oară n-a mai fost aşa de bine pentru Gigi Mufă. Iar, ni s-a stricat imprimanta. L-am chemat. Primul lucru pe care l-am zis toate, în cor, când a intrat pe uşă, a fost: “E deschis şi celălaaaalt, daaa?”. Bun, şi-ncepe ele să se uite pe toate părţile. A smucit toate cablurile, a dezinstalat şi reinstalat imprimanta. A dat câteva telefoane pe la prieteni, să se sfătuiască. Nimic. A scanat pentru viruşi. Nimic. A reinstalat Windows. (!!!) A plimbat imprimanta în alt birou, să încerce la alt computer. Tot aia. Toate astea au durat cam 6-7 ore. Când, spre sfârşitul zilei, l-a întrebat un prieten la telefon, într-o doară: “Auzi… Da’ toner ai verificat dacă mai are?”.

N-avea. Am râs şi noi de el, a râs şi el de el. A fost genul ăla de mit urban de birou, cu tipu-de-la-IT-care-nu-baga-computeru-in-priză-şi-nu-ştie-de-ce-nu-merge. Numai că pe ăsta l-am trăit live. :))))

Eram în autobuz cu Iulian. Şi cu Americanu’ de la ProTV. Da’ asta nu contează. Deşi îmi venea să-i zic “Ce faci, americane, mergi cu 335-u’??”. :))))

Şi a început Iulian să-mi povestească despre noul caz de la OTV - Iliuţă, trimisul lui Dumnezeu. Se pare că Iliuţă primeşte telefoane în direct, după aia măzgăleşte ceva pe o foaie de hârtie şi prezice viitorul persoanei respective. Am remarcat că e foarte interesant că Dumnezeu a trimis un om pe pământ pe post de mama Omida, Americanu’ s-a uitat la mine şi a zâmbit, dar o doamnă din dreapta lui nu a apreciat gândirea mea şi ne-a explicat, calm, cum stă treaba:

- Iliuţă a fost în moarte clinică. De-aia ştie viitorul.

Am ajuns în staţie şi femeia a coborât dramatic. Şi Americanu’ la fel. De fapt, şi noi. :))