Red Light Indicates Doors are Secured

Când eram mică, asta pe la începutul anilor ‘90, erau la mare modă abțibildurile (când am aflat că nu se numesc ”apțipilde”, cum le ziceam eu, I almost fainted). Fiecare gumă avea un abțibild și eu strângeam din toate. Nu prea aveam criterii, îmi plăceau și alea cu Barbie, și alea cu Action Man, mașini sau Spice Girls. Dacă se lipea, era good enough for me! Puneam abțibildurile astea peste tot. Pe bibliotecă, pe ușa de la frigider, pe ușa de la cameră…

Între timp, pe cele de pe bibliotecă le-a răzuit mama, frigiderul l-am schimbat. Ușa de la cameră, totuși, a rămas cu abțibildurile vechi, jumătate cojite, pe ea. Și, prin clasa a 8-a, am realizat că m-a maturizat și nu mai e cazul să am tot felul de minunății pe ușă. Totuși, pentru că nu le puteam dezlipi, am găsit o variantă de mijloc: o prietenă mi-a dat un poster imens cu Axe, care acoperea toată ușa. Posterul era destul de nașpa, dar era cel mai mare poster pe care îl puteam găsi atunci. Așa că l-am păstrat.

Până acum câteva zile. Posterul a stat pe ușă cam 8 ani. Între timp, am făcut schimb de camere cu mama și abia acum ea și-a dat seama că posterul cu Axe e nașpet și nu prea se potrivește cu personalitatea ei de mamă serioasă. Așa că l-a dat jos. Pentru că au trecut 8 ani, uitasem cum arăta ușa. M-am uitat cu ceva nostalgie la abțibilduri (care, apropo, nici acum nu se pot dezlipi – that’s some kickass glue) și, când am ridicat privirea în sus, am înțepenit. Era un element pe care-l uitasem.

Ca orice copil independent, am vrut să personalizez camera încă de la ușă. Așa că am decupat niște litere și le-am lipit pe ușă, scriind ”Camera Alinei” (yes, creative, I know). Asta nu e partea fucked up totuși. Partea fucked up e că am decupat literele cu care am scris ”Camera Alinei” din… Calendarul Ortodox…

Oh, yes.