Follow the cops back home

Am fost zilele astea să-mi ridic cazierul de la Poliție.

Nu știu dacă mi se întâmplă doar mie, dar de fiecare dată când aștept să-mi găsească numele în computer, mă gândesc la următorul scenariu:

Polițistul face ochii mari, își împreunează mâinile în spatele cefei și-mi zice:
”Domnișoara Marin, din păcate nu vă pot elibera cazierul.”
”… Dar de ce?”
”Păi spune aici că sunteți sub urmărire penală.”
”Poftim?!”
”Da, scrie că trebuia să ajungă un echipaj la dumneavoastră în curând să vă înștiințeze.”
”Glumiți.”
”Nu. De fapt, știți ce, dacă tot sunteți aici, cred că vă arestăm acum.”
”…!!!!….”
”Mișule, vino-ncoa nițel. Adu și cătușele alea.”

: ))

De fapt, în timp ce verifica numele meu pe computer, polițistul a avut un face-off cu un cetățean vigilent care venise să reclame câteva neregularități. Având în vedere că ne aflăm in Pantelimon, cetățeanul vigilent era, desigur, Baba Cartierului. Soție de Bulibașă.

Baba Cartierului: Șefuu, dă și mie o hârtie, să completez declarația aici-șa.
Polițist sexi: *placid* Hârtie, ce hârtie?
BC: Hârtie, șefu, care-o fi. Ți-o și plătesc. Dă-mi din aia la o mie.
Polițist sexi: A, păi nu mai am la o mie.
BC: Hauliu. Da’ de care ai, șefu?
Polițist sexi: Scumpe, că aici la Poliție e mai scumpă hârtia. Tocmai s-a terminat aia de o mie, ai ghinion.
BC: Hauliu. Șefu, da nu-mi trebe cine știe ce hârtie. Doar să scriu aici o declarație. Un petec, ceva…
Polițist sexi: *rupe un capăt de hârtie, cam cât jumătate de post-it* Na de-aici. Fac cinste eu azi.
BC: Sărumâna șefu. Sârumâna.
Polițist sexi: *îmi face cu ochiul și zâmbește*
Eu: *leșin de emoție*